Roma strălucea sub luminile aurii ale unui apus târziu de vară, iar străzile pietruite, pline de istorie, răsunau de pașii grăbiți ai turiștilor și de râsetele localnicilor.Printre forfota obișnuită a orașului, Sofia Martinez se plimba încet,ținând în mână un jurnal vechi, cu coperți din piele uzată.Acest jurnal fusese martorul tuturor gândurilor, viselor și aventurilor sale, dar în paginile goale care mai rămăseseră, Sofia simțea că o nouă poveste își cere dreptul de a fi scrisă.Viața ei în Roma fusese un mozaic colorat de influențe culturale și experiențe diverse.Crescută într-o familie multiculturală, Sofia învățase de mică să îmbrățișeze diferențele dintre oameni.Tatăl ei, un diplomat spaniol, o învățase să prețuiască arta conversației și curajul de a explora lumea.Mama ei, o talentată artistă italiană, îi insuflase dragostea pentru frumos și creativitate.Însă, în ciuda rădăcinilor ei adânc ancorate în Europa, Sofia simțea un dor inexplicabil pentru ceva mai mult, o chemare care o îndemna să descopere necunoscutul.În ultimele luni, acea chemare devenise tot mai puternică.Într-o după-amiază liniștită, în timp ce răsfoia o revistă de călătorii, privirea ei se opri asupra unei imagini captivante: un deșert nesfârșit, sub un cer brăzdat de stele.Era o imagine din Arabia Saudită, un loc care părea la ani-lumină de confortul familiar al Romei.Dar acea imagine îi aprinsese o scânteie.Fără să știe exact de ce, simțea că deșertul avea să-i ofere ceva ce lipsea din viața ei, poate răspunsuri, poate provocări, poate chiar o poveste nouă.Decizia de a pleca în Arabia Saudită fusese una spontană, dar nu lipsită de obstacole.Prietenii și familia ei nu înțelegeau nevoia de a se aventura într-o țară atât de diferită.Tatăl ei, precaut din fire, o avertizase despre dificultățile pe care le-ar putea întâmpina.Mama ei, însă, îi susținuse dorința, spunându-i:
